Cauta

Noutati

Studiu final AASA

31.10.2013
Studiul final realizat în cadrul proiectului AASA prezintă 1. Creșterea nivelului de cunoștințe ca urmare a participării la cursurile AASA 2. Impactul asupra gradului de adaptabilitate a participanților. Concluziile studiului au la bază chesti

Cuvânt de încheiere...sau de continuare!

31.10.2013
După 3 ani de zile încărcați cu activități, emoții, muncă, stres, bucurii și rezultate spectaculoase, proiectul AASA – Adaptabilitatea Angajaților, Succesul Angajatorilor s-a încheiat. Cel puțin din punctul de vedere al evaluărilor, formăr

Să vorbim ...altfel....despre voluntariat ...

Să vorbim ...altfel....despre voluntariat ...

În cadrul cursului de Competenţe Sociale şi Civice, avem un modul dedicat voluntariatului.

Şi, învăţăm astfel că, în conformitate cu Legea 195/2001, voluntariatul are la baza 4 principii fundamentale:

  1. participarea ca voluntar, pe baza consimţământului liber exprimat
  2. implicarea activa a voluntarului în viaţa comunităţii
  3. desfăşurarea voluntariatului cu excluderea oricărei contraprestaţii materiale din partea beneficiarului activităţii
  4. recrutarea voluntarilor pe baza egalităţii şanselor, fără nici un fel de discriminare

Până aici, toate bune...dar, după mai bine de 16 ani de activitate în sectorul neguvernamental, unde, se spune, voluntariatul este...”acasă”, eu consider că mai avem încă drum lung de parcurs. Până ne vom asuma conceptul şi il vom integra, firesc, în viaţa de zi cu zi.

Am încercat să verific această opinie cu grupurile de studenţi care s-au perindat – şi îmi asum termenul folosit, prin organizaţia noastră de-a lungul anilor. În medie, cam 75 % aveau următoarea abordare: “vreau sa fac voluntariat...cică dă bine la CV...dar nu am timp de loc....cam cât îmi plătiţi pe lună?”....”pot să primesc diplomă sau atestat şi gata? ...căci nu prea pot veni la activităţi...”....

Rar, extrem de rar, am întâlnit şi tineri care doreau realmente să înveţe mai mult şi mai repede decât era prevăzut în curricula şi care au înţeles că voluntariatul într-o structură asociativă reprezintă un instrument util în direcţia formării lor, atât personale cât şi profesionale.

Şi, încă, nu reuşesc să înţeleg de ce! Sunt multiple programe şi proiecte dedicate, atât la nivel naţional cât şi internaţional, voluntariatului, există surse de finanţare pentru stimularea de acţiuni menite să crească numărul şi calitatea voluntarilor români...şi totuşi...

Până cănd, recent, am primit de la căţiva prieteni invitaţia de a mă alătura celor care cred şi susţin o anumită cauză, pe facebook.

Mărturisesc, nu sunt mare “fan” facebook. Nu mă pricep foarte bine, nu am timp, nu am suficientă determinare să învăţ să “navighez”, nu sunt pe deplin convinsă că dialogul ...prin ecran, cu persoane pe care nu le cunosc e cu mult diferit de cel pe care îl purtăm în maşină cu “Ioana” sau “Marcel”...prietenii călăuzitori şi atoateştiutori care sălăşluiesc în GPSuri....

Dar, din cand în cand, sunt interesată de o ...”cauză”...cum ar fi Roşia Montană. Sau Brâncuşi. Astfel că acum, primind invitaţia, am alocat câteva minute să văd despre ce este vorba. Şi, recunosc, am avut sentimentul că înţeleg unde poate fi unul din motivele pentru care, încă, voluntariatul are la noi mai mult aspect declarativ şi de imagine decăt forţă de convingere.

Cauza cu pricina este „Introducerea unei axe prioritare în viitoarea generaţie de fonduri structurale dedicată voluntariatului, educaţiei nonformale şi tineretului!”

Am tot respectul faţă de cei care cred că un nou program de finanţare are şanse să schimbe starea de fapt. Şi, ţinând cont că vorbim de un exerciţiu financiar care, posibil, va demara peste 2 ani, există şanse reale de succes.
Dar, din punctul meu de vedere, succesul va fi în primul rănd datorită resursei umane care va fi implicată în astfel de proiecte, atunci. Adică, tinerii de astăzi, pe care îi asaltăm cu invitaţii şi solicitări de implicare în acţiuni de voluntariat, fără a putea susţine aceste demersuri cu propriul nostru exemplu!!!!

Ei, atunci, vor şti! Noi, adulţii de astăzi...seniorii de mâine, am omis un aspect.....lecţia despre voluntariat nu a facut parte din temele predate în cei şapte (şase) ani de acasa, sau din curricula şcolară.

Cu alte cuvinte, cred că am forţat mult asocierea voluntariat -  tineret, în defavoarea unei relaţii mai constructive, relevante şi legitime şi anume voluntariat - cetăţean!

Noi, acasă, i-am învăţat să fie respectuoşi, să salute vecinii, să mănânce civilizat, să traverseze în siguranţă strada, să creadă în puterea cunoaşterii, să înveţe pentru a avea .....”o slujbă bine platită!”......după care i-am certat că nu au simţ civic şi nu sunt ...voluntari....!!!...

Le cerem să aloce timp pentru acţivităţi în beneficiul altora, neretribuite, la vărsta la care  este extrem de important să poţi avea suma necesară unui curs dar şi biletului de film sau pentru o seară în club.

Îi îndemnăm să fie voluntari şi apoi nu îi angajăm pentru că nu au experienţă contractuală....

Ce-ar fi dacă am încerca să practicăm, înainte de a predica? Dacă am avea în vedere că dedicaţia necesară unei acţiuni de voluntariat vine din credinţa ca poţi face bine, pentru alţii, fără să aştepţi recompense, atunci cănd tu eşti dispus să faci acest lucru!!

Şi asta se învaţă, în primul rând, acasă!.

Vă invit aşadar, colegi de generaţie dar şi mai tineri părinţi, să facem un exerciţiu de introspecţie şi să vedem, la început de an, cam căte acţiuni de voluntariat avem în vedere. La care să participăm, pe care să le susţinem si despre care să le povestim copiilor noştri.

Vă Mulţumesc!


Lorena Stoica
Formator
Proiect ASSA